Radu Valcan

Maine incepe DPT si nu vreau decat sa-mi exprim respectul pentru un om deosebit, o profesionista desavarsita, Doina Botis, o persoana pentru care am toata admiratia. Ea mi-a intarit ideea ca nu locul 1 este esential, ci maniera si sinceritatea cu care tratezi lucrurile, placerea de a evolua si de a ignora curentul!

retelele sociale, despre numarul mare de prieteni…virtuali!? Oare ne putem alunga singuratatea in acest fel, ne putem ascunde dupa brazi, ferme si vaci?

Astazi, la Povestiri Adevarate, am prezentat un material despre pensiile extrem de mici de care au parte actorii romani. Acest lucru m-a facut sa ma revolt, o data in plus, la gandul ca Romania nu stie, nu a stiut niciodata sa aprecieze adevaratele valori, cei care sunt sau ar trebui sa fie mandria unei natiuni… Poate din incompetenta sau nepasare, chiar nu conteaza motivul, conteaza ca asemenea absurditate se intampla, o traim, direct sau indirect. Din pacate, medicii sau profesorii foarte buni vor continua sa emigreze, isi vor proba valoarea altfel si in alte conditii. Chiar daca ne-am saturat de scame si spagari, nu avem ce face decat sa atragem atentia…macar gaurile din asfalt sa fie acoperite. Hai ca se poate…

Am zis-o si ieri, nu ma asteptam sa primesc atatea mesaje, incurajari si urari,  este un sentiment extrem de placut. Practic, nu am cuvinte sa va multumesc. Va urez, la randul meu, tot ce-i mai frumos, impliniri si satisfactii maxime!!!

“nico” mi-a sugerat un post nou pe acest subiect. Mi s-a parut o idee foarte buna, avand in vedere ca in Romania exista foarte multe idei preconcepute, minti si viziuni inguste…Sunt si exceptii, dar stiu si sunt convins ca acest gen de relatie este mult mai sincera decat oricare alta!

Nu cred in basme, nu cred in zane si Feti-Frumosi. Viata este mult mai complexa si trebuie sa o luam ca atare. Suntem oameni si cand zic oameni, ma refer la fiecare dintre noi, inclusiv eu. Exista un cod moral al persoanelor asa-zise “publice”, care le face pe acestea sa-si infraneze reactiile normale pe care un om obisnuit le are in fata unor anumite situatii, mai mult sau mai putin placute. Zilele trecute m-am surprins reactionand intr-un fel care nu imi este caracteristic. Ma refer la o hartuire din partea paparazzilor (carora, de altfel, le inteleg meseria). M-am intrebat care a fost motivul pentru care am reactionat in acel fel. Singurul raspuns justificat a fost acela ca reactiile mele au fost o consecinta a conjuncturii in care ma aflam la momentul respectiv. De multe ori, se intrece limita bunului simt, iar incidentul la care fac referire este o dovada vie. Ceea ce imi intareste convingerea ca interlocutorul nu este decat o oglinda a ta.

cea mai mare nebunie pe care vreti s-o faceti? Recunosc, eu am ramas la stadiul de skydiving si, sper, lectii de pilotaj. Orice idee este binevenita, mai iesim din agitatia de zi cu zi!

PS: orice sugestie indecenta, sa fie cat mai putin indecenta. Nu de alta, dar mai intra vreun copil pe blog si nu e k