Radu Valcan

Maine incepe DPT si nu vreau decat sa-mi exprim respectul pentru un om deosebit, o profesionista desavarsita, Doina Botis, o persoana pentru care am toata admiratia. Ea mi-a intarit ideea ca nu locul 1 este esential, ci maniera si sinceritatea cu care tratezi lucrurile, placerea de a evolua si de a ignora curentul!

retelele sociale, despre numarul mare de prieteni…virtuali!? Oare ne putem alunga singuratatea in acest fel, ne putem ascunde dupa brazi, ferme si vaci?

Astazi, la Povestiri Adevarate, am prezentat un material despre pensiile extrem de mici de care au parte actorii romani. Acest lucru m-a facut sa ma revolt, o data in plus, la gandul ca Romania nu stie, nu a stiut niciodata sa aprecieze adevaratele valori, cei care sunt sau ar trebui sa fie mandria unei natiuni… Poate din incompetenta sau nepasare, chiar nu conteaza motivul, conteaza ca asemenea absurditate se intampla, o traim, direct sau indirect. Din pacate, medicii sau profesorii foarte buni vor continua sa emigreze, isi vor proba valoarea altfel si in alte conditii. Chiar daca ne-am saturat de scame si spagari, nu avem ce face decat sa atragem atentia…macar gaurile din asfalt sa fie acoperite. Hai ca se poate…

Am zis-o si ieri, nu ma asteptam sa primesc atatea mesaje, incurajari si urari,  este un sentiment extrem de placut. Practic, nu am cuvinte sa va multumesc. Va urez, la randul meu, tot ce-i mai frumos, impliniri si satisfactii maxime!!!

“nico” mi-a sugerat un post nou pe acest subiect. Mi s-a parut o idee foarte buna, avand in vedere ca in Romania exista foarte multe idei preconcepute, minti si viziuni inguste…Sunt si exceptii, dar stiu si sunt convins ca acest gen de relatie este mult mai sincera decat oricare alta!

Nu cred in basme, nu cred in zane si Feti-Frumosi. Viata este mult mai complexa si trebuie sa o luam ca atare. Suntem oameni si cand zic oameni, ma refer la fiecare dintre noi, inclusiv eu. Exista un cod moral al persoanelor asa-zise “publice”, care le face pe acestea sa-si infraneze reactiile normale pe care un om obisnuit le are in fata unor anumite situatii, mai mult sau mai putin placute. Zilele trecute m-am surprins reactionand intr-un fel care nu imi este caracteristic. Ma refer la o hartuire din partea paparazzilor (carora, de altfel, le inteleg meseria). M-am intrebat care a fost motivul pentru care am reactionat in acel fel. Singurul raspuns justificat a fost acela ca reactiile mele au fost o consecinta a conjuncturii in care ma aflam la momentul respectiv. De multe ori, se intrece limita bunului simt, iar incidentul la care fac referire este o dovada vie. Ceea ce imi intareste convingerea ca interlocutorul nu este decat o oglinda a ta.

cea mai mare nebunie pe care vreti s-o faceti? Recunosc, eu am ramas la stadiul de skydiving si, sper, lectii de pilotaj. Orice idee este binevenita, mai iesim din agitatia de zi cu zi!

PS: orice sugestie indecenta, sa fie cat mai putin indecenta. Nu de alta, dar mai intra vreun copil pe blog si nu e k

La Multi Ani!

Sa aveti parte numai de impliniri, personale si profesionale!

“Radu, iată că a trecut ceva timp de când a luat sfârşit concursul “Dansez pentru tine”.

Ceea ce mi s-a părut interesant citind diverse comentarii este faptul că oamenii consideră că ştiu exact cum au fost create dansurile echipei noastre, ce m-a animat pe mine să fac aceste coregrafii şi ce v-a facut pe voi să le executaţi astfel. În consecinţă, am considerat că e cazul să ne asumăm fiecare “vinovaţiile”. Nu mă consider “nevinovată”, DAR o mare parte de “vină” îţi aparţine.
Cea mai mare “vină” a mea este aceea că iubesc enorm dansul, pe care îl consider cea mai frumoasă formă de expresie. Cred că suprema armonie a corpului uman este exprimată prin dans.
Ca orice coregraf, construiesc dansul în materialul uman. Corpul uman este un instrument prin care curge viaţa, un depozit în care se acumulează un noian de întâmplări care se petrec pe pământ. Fiecare om este un UNIVERS în sine. Pentru coregraf este f. important ce descoperă în fiecare UNIVERS.
Aici intervine “vina” ta, pentru că ceea ce am descoperit în “UNIVERSUL RADU” m-a condus către “Kiss from a rose”, “Tango tis nefelis”, “Nothing gonna change” etc. Şi cum dansul şi muzica sunt ca trupul şi sufletul, nu am făcut decât să exprim prin mişcare sentimentele desprinse din aceste piese. Aşa s-au nascut dansurile noastre.
Care a fost “vina” mea vis-a-vis de ceea ce s-a vazut pe scena ? Poate aceea că ţi-am stimulat creativitatea obligandu-ţi astfel corpul să povestească, să vizualizeze trăiri.
Cineva spunea că “a dansa pare un lucru uşor şi încântător, dar în realitatea interioara a fiinţei supuse acestei arte se petrec fenomene mistice”.
Ştiu că ai trăit zile minunate, dar ştiu şi că ai avut momente în care trupul îţi plângea de oboseală.
Clipele de frustrare totală, alunecările în braţele eşecului, amprentele dureroase pe care le lasă în carne efortul orelor de antrenament sunt momente sisifice pentru un dansator.
Topind obstacolele care ţi-au ieşit în cale, prin tenacitate, încredere, curiozitate şi imensă dăruire ai mers mai departe şi ai dat viaţă cu multă sensibilitate acestor dansuri (deci “vină” peste “vină”), alături de Elena care şi ea este “vinovată” că are acest corp expresiv, acei ochi(doi) şi dansează aşa bine.
Şi aici intervine VINA mea reală, aceea că nu am reuşit să vă duc până unde aţi fi meritat să ajungeţi.
Îmi doresc să ramaneţi în memoria şi sufletele spectatorilor prin momentele extraordinare pe care le-aţi creat pe scenă şi nu prin scandalurile create de presă.
Îţi doresc să ai parte de cât mai multe ocazii pentru a arăta lucrurile minunate care zac în “UNIVERSUL RADU”.
Acestea fiind zise, te anunţ că am un nou tic verbal. Ghici care ?”

Am vazut ca lucrurile au luat-o putin razna, intr-o directie gresita. Sunt foarte multe neadevaruri si, din aceasta cauza, exista persoane care ar putea suferi de pe urma presei de profil. Tabloidele trebuie sa vanda, sunt in cautare de subiecte, pe care le exploateaza la maxim, cum e si normal, dar totul are o limita! Sunt un om simplu, cu bune si rele, un om absolut normal. Sunt constient ca, in ultima perioada, popularitatea mea a crescut, vizibilitatea este acum alta, dar vreau sa raman aceeasi persoana, sa ma vad, ca si pana acum, cu prietenii, fara ca acest fapt sa fie interpretat in diverse moduri. Au aparut in ultimele zile fel si fel de articole in care au fost implicate mai multe persoane. Doina Botis a fost coregrafa mea, un om extraordinar, am ramas prieteni si sunt mandru de asta! Iulia Vantur imi este amica si colega, ne vedem destul de des la locul de munca sau in afara lui, este un lucru firesc sa ne oprim cateva minute la vorba, atunci cand ne vedem intamplator. Elena a fost doar partenera mea de dans, suntem amici si nimic mai mult! Avem vieti total diferite, personalitati diferite, stiluri de viata diferite; este o persoana talentata, care a muncit enorm pentru a ajunge la aceste performante. Nu am comentat pana in acest moment ceea ce s-a scris dintr-un singur motiv: nu m-am simtit obligat s-o fac, este viata mea privata si nu trebuie sa o justific in niciun fel. Acum o fac tocmai pentru a pune capat acestor pseudo-scandaluri, din care traiesc tabloidele. Am mai zis-o: nu sunt implicat in nicio relatie, iar cand se va intampla asta, nu ma voi ascunde!